Istoria lui VeniaminPovestea noastră frumoasa
a început în anul 2003 când am aflat ca sunt însărcinată
cu al doilea copilaș.
Sarcina a decurs bine, fără complicații. În timpul
sarcinii au fost efectuate 3 ultrasonografii, unde
medicii au confirmat ca va fi un băiețel sănătos fără
malformații.
Nașterea a decurs în termen.
La data de 6 martie 2004 într-o familie frumoasă și
prietenoasa sa născut un bebeluș mult așteptat.
Medicii erau cu semnul întrebării, totul a fost pe
neașteptate atât pentru ei cât și pentru familia mea.
Am recurs la analiza cariotipului.
Au urmat ore, zile pentru familia noastră pentru a afla
diagnoza precisă. Când medicul genetician ne-a confirmat
diagnoza eram nedumeriți nu de decizia medicului, dar de
ceea ce ne va aștepta în viitor. Cum să-l educam, lipsa
de informații, încadrarea în societate, în grădinițe,
scoli.
Dar și rudele nu ne-au susținut, ne criticau dur și
aveam replici urate în adresa noastră.
Da, au fost multe neînțelegeri! Dece noi, dece familia
noastră?
Dar, cu suportul familiei mele, soțului, fiicei mai
mare, surorii mele am depășit primii ani grei. Fiecare
pas a lui Veniamin, cuvânt, acțiune ne dădea încredere
în ziua de mâine.
A fost și este un copilaș bolnăvicios și gingaș.
Primul centru care nea primit cu brațele deschise a fost
centrul Voinicel. Echipa profesională în acest domeniu
ne-a primit cu căldură și ne-a ajutat și învățat cum sa
ne comportam în societate, cum să-l pregătim pentru
grădiniță, școală, cum sa explicam celor din jur
abordarea și acceptarea copiilor cu Sindrom Down.
A venit și timpul pentru a face primii pași spre
cunoștințe, iar prima instituție a fost grădiniță 85
Bobocel. Ne-a fost greu sa ne incadram în aceasta
instituție, dar în calea noastră au apărut oameni cu
inima mare care ne-au oferit loc în grădiniță și nu sau
condus după stereotipuri.
Era o grădiniță obișnuită, copii l-au primit cu mare
drag, Veniamin se încadra la toate manifestările care
erau în grădiniță.
Atât noi cât și educatorii ne-am stăruit sa implementam
în el tot ce este mai bun.
Pentru a cunoaște în detaliat acest sindrom am mers la
studii ca logoped- psiho-pedagog unde am aflat multe
lucruri noi și răspuns la multe întrebări.
Iată că a venit perioada de școlarizare, cerând părere
la care școală sa meargă, am ajuns la DNA Povarazniuc
unde ea ne sfătuiește sa mergem la școală auxiliara nr
7. Ceea ce a fost o greșeală enorma ce suporta
consecințele pana în ziua de azi.
În aceasta școală am învățat 9 ani cu bune și cu rele.
În școală ia plăcut mult sa danseze, să facă aplicații
din materie, să coase cu biser. Gratie profesoarei care
a găsit talentul și la îndrumat în toți acești ani
dezvoltarea motricitatii.
La lecția de educație tehnologica DNA Dina Lazăr a fost
acea profesoara care a descoperit în el talentul și a
devenit cel mai bun prieten a lui Veniamin.
Paralele după lecții mergeam la ocupație cu logoped
contraplata, unde DNA la învățat sa scrie, să citească,
să calculeze.
După absolvirea scolii auxiliare nr 7, Veniamin se
înmatriculează la Centru de excelenta și industrie
ușoară.
Aici el învață 2 ani, în care se simțea în atmosfera
iubitoare. Atât elevii cât și profesorii l-au ajutat sa
nu se simtă diferit de ceilalți. Graţia directoarei
acestei instituții și profesorilor care au fost foarte
receptivi la educarea și încadrarea lui Veniamin în
societate. Aici el învață a coase, a sta la mașină de
cusut, a croi primele vestimentații, ceea ce ne bucura
pana în ziua de azi.
Absolvind studiile am început un drum lung spre
încadrare în serviciu. Mulți agenți economici ne-au
refuzat sa fim încadrați în câmpul muncii. Totuși în
aceasta lume sau găsit oameni cu inima mare unde ne-au
primit la serviciu. Aceasta este fabrica moldo-turceasca
IGISU. Prima luna a fost de proba, apoi am semnat un
contract de angajare unde lucrează pana în ziua de azi.
Acolo angajații l-au acceptat fără probleme, el se duce
cu mare dispoziție la serviciu, mai ales când primește
salariul simbolic.
În zilele de weekend, datorita suportului din partea DNA
Ala Burlaca împreună cu echipa Dacia frecventează
diferite evenimente și fotbalul pe care îl adora.
În alte zile de duminica frecventează biserică unde
ajuta la necesitate.
Veniamin ca persoana este un copil vesel, optimist,
săritor la nevoie, credibil, are o inima mare și crede
în oameni buni.
Suntem mândri ca parcurgând acest drum în viata am
reușit sa înfruntam toate greutățile și am devenit
puternici și înțelegători.
Mulțumesc Domnului pentru tot și familiei mele pentru
susținere!